Alb pe Alb by Eugenia Bogdan - HTML preview

MUZICĂ

Cu ușile deschise peste simțite

ființele mele-i ies la poartă

– sînt trist ca bîta de văcan

văzînd în vis cireada moartă.

Cînd trecătorii se opresc

împart cu ei pîine și sare,

cu fiecaare plec de-acasă,

sfîșietor, sper altă zare.

Sînt fiecare om în parte

și cîteodată-s eu un pic,

în tot ce-i viață clocotesc

și ca un abur mă ridic.

De-aș încerca să îmi îngheg

turma pierdută sub o stea,

ar trebui să spulber lumea

rotindu-se în preajma mea.