Alb pe Alb by Eugenia Bogdan - HTML preview

PICTORUL

Te-nchizi pe mine ca un lacăt

și mă zidești, 'naltă zidire.

De-o parte lumea, de cealaltă eu

cu-o lumînare de-amintire.

Cu sufletul pictez pereții,

scenele-s de contraste grele:

faptele bune luminate

de-ntunecimea celor rele.

Pictez cu trupul și cu mintea,

în beznă mai pictez cum pot.

Pictez în coaste și-n genunchi,

viața pictez și drumul tot.

Dar de o vreme, cineva

pictează el la mine – iară:

ochii și gura îmi apar

precum o ușă descuiată.