Alb pe Alb by Eugenia Bogdan - HTML preview

VIAȚA

Norocul căutînd în lume

bolțile nopții curățăm de nori,

să mă-ncălzesc la focuri pure

dar înghețat cădeam spre zori.

Cu buzele crăpînd de sete

pămîntul scormoneam la apă,

săpam în somn și în trezire

și mintea-mi devenise sapă.

Dar astăzi renunțînd la toate,

nemaivroind să mișc din loc,

destinul îl aud, din urmă,

făcîndu-și către mine loc,

Trezindu-ne față în față

o luptă-ncepe, grea, dar scurtă

– cînd mîinile întind a pace

îmi bagă un cuțit în burtă.

O, suflete, n-aveai liniște

de-acum singurătate na-i

– stele și apă te îneacă

și fiecare zi e-un pai!