101 poeme by Vasile Poenaru - HTML preview

2

Câmpia-si arde pruncii în ochii-i infiniti,

Suflarea lor imensa ma-alinta si ma doare;

Sub trandafiri de stingeri, mereu nepotoliti,

Semintele mirarii cresc cosmica vâltoare.

Beau focul frânt de gânduri pe-o floare când

ma-nsori,

O, mama mea, cu moartea, de-a pururea

virgina

Si vacile luminii, în staulul din zori,

Ling soarele, nascutul din trupu-mi fara vina.

Metalul lung din patimi, cu nervii dusi în vânt

Un plug de sânge-avânta în tunet greu prin

vreme

Si brazde reci ma zvânta sub rara lor betie.

Prin gurile de iarba, sub inima-n robie,

Vreau nuntile de iele — cu dor sa ma blesteme,

Cum Baraganu-i setea de care sunt înfrânt.