101 poeme by Vasile Poenaru - HTML preview

Închisoarea

Tot mai ascunse portile se fac

Si închisoarea s-a golit de paznici,

Atomi de înteles ne rod obraznici

C-un zâmbet ca o scoarta de copac,

Si-ncep atunci cu frunze sa ma-mbrac

Si sa te scot din clestii lor napraznici,

S-o luam din loc pe caii cei mai casnici

Spre stresini mute, cu omizi în frac.

Iesirea însa s-a topit în soare

Si tu te-ai dus de mult cu roua ta

Sa razvratesti hotarele sub stele.

Din pumnii mei peretii stau sa zboare

Dar numai ochii i-ar înaripa —

Vaz — duhul carnii tale sa-l însele.